Urgenţa este o stare care necesită intervenţie medicala imediată; urgenţa în stomatologie înseamnă adeseori o durere intensă, declanşată de un dinte, care nu mai poate fi calmată de medicamentele uzuale, in doze normale. Majoritatea urgenţelor stomatologice pot aştepta până la începerea activităţii medicului în cabinet, dar decizia de a efectua un apel de urgenţă este dată de epuizarea psihică ca urmare a prelungirii stării dureroase. Urgenţele adevărate sunt cele în care apare un traumatism în zona dentară, consecutive unei loviri sau căderi accidentale. Dacă dintele este scos din maxilar prin lovire, atunci obligatoriu este o situaţie de urgenţă. Intervenţia în această situaţie poate face diferenţa între a avea sau a nu avea un dinte(permite şansa de a salva dintele). Situaţiile urgente care pot fi amânate până la începerea programului sunt cele dureroase, fracturarea unor fragmente din structura coroanei dentare, decimentarea unei coroane, a unei lucrări, fracturarea unei proteze.

Dacă există durere severă, este esențial să se facă o programare la dentist cât mai repede posibil. Durerea cauzată de urgențe stomatologice, aproape întotdeauna se agraveazăîn absenţa tratamentului și doar uneori problemele dentare pot pune în pericol sănătatea fizică sau capacitatea de concentrare.

Dinte avulsionat (dinte scos din maxilar)
Această situaţie apare în cazul unei lovituri puternice sau este consecinţa unei căderi. Este adesea însoţită de o deschidere spre zonele profunde osoase, de sângerare abundentă şi/sau expunerea filetelor nervoase. Este însoţită de sângerări abundente şi apar leziuni ale părţilor moi.
În cazul în care un dinte a fost avulsionat, este esențial ca într-un interval cât mai scurt pacientul să ajungă la un cabinet pentru a se încerca o reimplantare a dintelui, după efectuarea manoperelor medicale specifice acestei situaţii. Dacă dintele poate fi plasat înapoi în alveola sa, într-o oră, după scoaterea nervului, există şanse de reataşare a ligamentelor şi de refixare a dintelui. Dintele desigur trebuie găsit(recuperat) şi transportat la cabinet într-un mediu umed( evitarea uscării şi a atingerii). Există cazuri în care după reimplantare, dintele se anchilozează şi persistă pe arcadă, dar şi cazuri în care rădăcina este rezorbită.

Luxaţia dentară
Atunci când în urma traumatismului dintele rămâne în maxilar dar are o fixare slabă(este mobil), există şansa de a recupera dintele prin tratament specific. Tratamentul nu poate începe fără radiografia zonei traumatizate, deoarece tebuie evaluate potenţialele fracturi situate în profunzime, care pot contraindica tratamentul de recuperare. Imobilizarea(solidarizarea de dinţii vecini) şi curăţirea camerei pulpare(apoi obturarea camerei pulpare) pot menţine dintele în poziţia corectă pentru o perioadă îndelungată. Până în momentul intervenţiei medicale trebuie aplicate şi menţinute comprese reci. Dacă dintele este deplasat, medicul repoziţionează dintele în pozitia corectă, apoi urmează tratamentul endodontic şi fixarea.

Desprinderea(Decimentarea) unei coroane
Decimentarea unei coroane sau a unei lucrări protetice se poate produce instantaneu (mai ales în timpul masticaţiei) sau progresiv, semnalizând mobilitatea structurii cu un timp înainte de desprindere. Structura dentară pe care a fost cimentată coroana, poate rămâne integră după decimentare dar, de asemenea poate rămâne fracturată după desprindere. Recimentarea este posibilă în absenţa oricărei simptomatologii şi după evaluarea unei radiografii care să confirme că nu există procese patologice la nivelul rădăcinii. Deteriorarea şi existenţa unor fracturi ale dintelui de sub coroană-lucrare, deci cele două suprafeţe nu se mai potrivesc, fac nerecomandabilă recimentarea. Dacă există şi deteriorări ale structurii coroanei, evident aceasta trebuie înlocuită. Utilizarea unor soluţii de urgenţă pentru fixarea la domiciliu pot fi urmate de rezultate proaste, prin imposibilitatea creării condiţiilor tehnice de fixare, specifice unitului stomatologic(accesibilitate directă, iluminare, uscare corectă a suprafeţelor). Poate fi o urgenţă atunci când este afectată zona frontală(afectarea serioasă a esteticii).

Fractura coroanei dentare
Fractura parţială sau totală a coroanei dentare, înseamnă desprinderea unui fragment din coroană sau retezarea coroanei la nivel gingival. Ambele situaţii comportă un grad de durere şi este direct proporţional cu gradul de afectare a nervului. Cu cât accidentul se produce la un nivel mai apropiat de camera pulpară, cu atât este durerea mai mare. Marginile neregulate pot crea şi ele discomfort prin înţeparea sau zgârierea părţilor moi. Atunci când linia de fractură se extinde sub gingie sau fragmentul rămâne prins în gingie, masticaţia devine dificilă şi apar sângerări lângă gingie. Dacă dintele a fost tratat endodontic, fractura nu este obligatoriu însoţită de durere dar creează probleme de estetică. Propagarea liniei de fractură este determinantă în decizia terapeutică, de păstrare a dintelui sau efectuarea extracţiei dentare.