Urgențe
Noţiunea de urgenţă dentară se referă la orice situaţie sau eveniment în care apare o leziune, un traumatism al unei structuri dentare, mucogingivale sau osoase sau o durere puternică ce perturbă starea de linişte a copilului. Necesită frecvent intervenţia unui medic stomatologic.
Percepţia dureroasă a copiilor(mai ales pentru cei sub 5 ani) este neclară, ei nu pot distinge între o durere mică, medie sau mare, le crează totodată o stare de nelinişte şi de insomnie. Pentru copilul mai mare(şcolar) se constată lipsa de interes pentru efectuarea temelor şi evident pentru masă. Părinţii adesea intră în panică şi nu înţeleg prea bine ce au de făcut.
Durerea dentară poate fi cauzată de existenţa unei/unor carii, de inflamarea papilei gingivale, de blocarea unor obiecte între dinţi, de mobilitatea dentară sau de inflamarea gingivală consecutivă erupţiei dentare.
Durerea dentară
În cazul în care copilul se plânge de o durere la nivel dentar, inspectaţi cavitatea bucală pentru a depista dacă nu există cumva, ceva blocat între dinţi. Nu aplicaţi căldura local şi nu aplicaţi medicamente direct pe zona dureroasă. Pot fi administrate antiinflamatoare sub formă de sirop, prescrise de medicul de familie dar solicitaţi un consult stomatologic cât mai repede.
Fiecare copil poate avea simptome diferite dar cele mai comune simptome ale unei dureri de dinți sunt următoarele:
Blocarea interdentară a unor obiecte mici
Dacă vreun obiect rămâne blocat între dinţi, prima manoperă este încercarea de îndepărtare cu ajutorul firului interdentar. Nu încercaţi îndepărtarea cu obiecte de plastic, metal, sau cu obiecte ascuţite. Dacă nu reuşiţi, apelaţi la medicul stomatolog.
Mobilitatea dentară
Mobilitatea apare în mod fiziologic la un dinte temporar(de lapte) după producerea rizalizei(rezorbţia naturală a rădăcinii dintelui), ca urmare a pregătirii pentru erupţie a dinţilor definitivi. Perioada în care putem întâlni mobilitate dentară fiziologică este cea cuprinsă între 5-6 ani şi 13-14 ani, corespunzătoare înlocuirii dinţilor temporari cu cei definitivi. Dacă un dinte este foarte mobil, este de preferat să-l îndepărtaţi, deoarece există riscul de a fi înghiţit sau aspirat în căile respiratorii.
Percepţia dureroasă a copiilor(mai ales pentru cei sub 5 ani) este neclară, ei nu pot distinge între o durere mică, medie sau mare, le crează totodată o stare de nelinişte şi de insomnie. Pentru copilul mai mare(şcolar) se constată lipsa de interes pentru efectuarea temelor şi evident pentru masă. Părinţii adesea intră în panică şi nu înţeleg prea bine ce au de făcut.
Durerea dentară poate fi cauzată de existenţa unei/unor carii, de inflamarea papilei gingivale, de blocarea unor obiecte între dinţi, de mobilitatea dentară sau de inflamarea gingivală consecutivă erupţiei dentare.
Durerea dentară
În cazul în care copilul se plânge de o durere la nivel dentar, inspectaţi cavitatea bucală pentru a depista dacă nu există cumva, ceva blocat între dinţi. Nu aplicaţi căldura local şi nu aplicaţi medicamente direct pe zona dureroasă. Pot fi administrate antiinflamatoare sub formă de sirop, prescrise de medicul de familie dar solicitaţi un consult stomatologic cât mai repede.
Fiecare copil poate avea simptome diferite dar cele mai comune simptome ale unei dureri de dinți sunt următoarele:
• durere constantă, trepidantă într-un dinte în timpul masticaţiei;
• un dinte este dureros la simpla atingere;
• durere dentară care se agravează după contactul cu alimente sau lichide calde sau reci;
• durerea apare pe maxilar în zona dintelui, acesta este inflamat, şi este sensibil la atingere;
• durere însoţită de febră;
• durere însoţită de oboseală și absenţa poftei de mâncare.
Blocarea interdentară a unor obiecte mici
Dacă vreun obiect rămâne blocat între dinţi, prima manoperă este încercarea de îndepărtare cu ajutorul firului interdentar. Nu încercaţi îndepărtarea cu obiecte de plastic, metal, sau cu obiecte ascuţite. Dacă nu reuşiţi, apelaţi la medicul stomatolog.
Mobilitatea dentară
Mobilitatea apare în mod fiziologic la un dinte temporar(de lapte) după producerea rizalizei(rezorbţia naturală a rădăcinii dintelui), ca urmare a pregătirii pentru erupţie a dinţilor definitivi. Perioada în care putem întâlni mobilitate dentară fiziologică este cea cuprinsă între 5-6 ani şi 13-14 ani, corespunzătoare înlocuirii dinţilor temporari cu cei definitivi. Dacă un dinte este foarte mobil, este de preferat să-l îndepărtaţi, deoarece există riscul de a fi înghiţit sau aspirat în căile respiratorii.