Tratament
Cele două metode de tratament sunt cea conservativă(nechirurgicală) şi cea chirurgicală.
Tratamentul conservator constă în abordarea programului de igienă dentară profesională suprapus cu igiena personală realizată zilnic la domiciliu, şi este axată pe îndepărtarea tuturor depozitelor cu ajutorul instrumentelor de detartraj manual și pe menținerea suprafețelor cât mai curate; aceasta va fi urmată de scăderea rapidă a inflamaţiei, cu scăderea vizibilă a gradului de sângerare.
Detartrajul în zona subgingivală, pe suprafaţa rădăcinilor, necesită frecvent efectuarea anesteziei. Scopul este acela de a obţine doar suprafeţe netede, neinfectate(planare radiculară). Deseori pot fi descoperite carii situate sub marginea gingivală, pe rădăcina. Aceasta este prima etapa de tratament şi trebuie să fie urmată de micşorarea adâncimii pungilor parodontale(o reataşare a ţesuturilor gingivale).
Când afecţiunea este descoperită într-un stadiu avansat, tratamentul începe tot cu etapa de igienizare şi continuă cu tratamentul local şi /sau general după scăderea inflamaţiei. În funcţie de stadiul bolii şi de răspunsul biologic al organismului, tratamentul constă în aplicarea dezinfectantelor şi a antibioticelor la nivel local(în pungile parodontale) şi în situaţiile fără progrese importante se recomandă tratament general cu antibiotice.
Terapia acestei afecţiuni implică înlăturarea cauzelor afecţiunii(bacteriile şi pungile parodontale în care acestea evoluează). Menţinerea rezultatelor obţinute în urma tratamentului şi managementul igienei bucale sunt esenţiale. Peste 70% din cazuri se tratează nechirurgical.
Descrierea tratamentului:
Etapa 1: Diagnostic şi Evaluare
În prima etapa, se urmăreşte un diagnostic complet(depistarea cauzelor care au dus la apariţia bolii) şi o evaluare exactă a defectelor produse de boală. Medicul evaluează pierderile de ţesuturi şi întocmeşte o fişă specială numită parodontograma, prin care se urmăreşte gravitatea afecţiunii şi evoluţia tratamentului.
Etapa 2: Îndepărtarea cauzelor
În etapa a doua se îndepărtează cauzele şi factorii favorizanţii ai bolii. Dinţii consideraţi nerecuperabili se extrag în această fază, iar cei salvaţi sunt curăţaţi de tartru riguros, iar suprafeţele rădăcinilor afectate sunt finisate şi dezinfectate. Pacientul este consiliat să renunţe la factorii consideraţi „favorizanţi” din stilul său de viaţă. După această etapă urmează un timp de vindecare de 6 săptămâni.
Etapa 3: Re-evaluare
În etapa a 3-a se evaluează defectele rămase în urma tratamentului nechirurgical. 70% din cazuri sunt tratate în aceasta fază. În cazurile mai severe, în această etapă se intervine chirurgical pentru a regenera ţesuturi pierdute, acolo unde este posibil, sau pentru a oprii evoluţia bolii, în zonele unde ea este încă activă.
Mentenanţa:
În funcţie de caz, fiecărui pacient îi este recomandat un număr de controale periodice pe an, în care este este igienizat de catre medic şi re-evaluat. Standardul este de 2 controale pe an. Există afecţiuni care necesită tratament şi reevaluare la un interval de 3-4 luni iar în cazuri grave chiar la 2 luni.
Imobilizare parodontală:
Atunci când dinţii devin mobili, ca urmare a deteriorării osului de suport, îşi schimbă uşor axul de implantare şi apar perturbări atât ale traseului de masticaţie cât şi ale presiunilor descărcate pe fiecare dinte în parte. În această situaţie una dintre cele mai simple metode de fixare este aplicarea unei şine din compozit, care uneşte şi solidarizează dinţii mobili. Totodată se reevaluează presiunile şi se corectează punctele de interferenţă.
Tratamentul conservator constă în abordarea programului de igienă dentară profesională suprapus cu igiena personală realizată zilnic la domiciliu, şi este axată pe îndepărtarea tuturor depozitelor cu ajutorul instrumentelor de detartraj manual și pe menținerea suprafețelor cât mai curate; aceasta va fi urmată de scăderea rapidă a inflamaţiei, cu scăderea vizibilă a gradului de sângerare.
Detartrajul în zona subgingivală, pe suprafaţa rădăcinilor, necesită frecvent efectuarea anesteziei. Scopul este acela de a obţine doar suprafeţe netede, neinfectate(planare radiculară). Deseori pot fi descoperite carii situate sub marginea gingivală, pe rădăcina. Aceasta este prima etapa de tratament şi trebuie să fie urmată de micşorarea adâncimii pungilor parodontale(o reataşare a ţesuturilor gingivale).
Când afecţiunea este descoperită într-un stadiu avansat, tratamentul începe tot cu etapa de igienizare şi continuă cu tratamentul local şi /sau general după scăderea inflamaţiei. În funcţie de stadiul bolii şi de răspunsul biologic al organismului, tratamentul constă în aplicarea dezinfectantelor şi a antibioticelor la nivel local(în pungile parodontale) şi în situaţiile fără progrese importante se recomandă tratament general cu antibiotice.
Terapia acestei afecţiuni implică înlăturarea cauzelor afecţiunii(bacteriile şi pungile parodontale în care acestea evoluează). Menţinerea rezultatelor obţinute în urma tratamentului şi managementul igienei bucale sunt esenţiale. Peste 70% din cazuri se tratează nechirurgical.
Descrierea tratamentului:
Etapa 1: Diagnostic şi Evaluare
În prima etapa, se urmăreşte un diagnostic complet(depistarea cauzelor care au dus la apariţia bolii) şi o evaluare exactă a defectelor produse de boală. Medicul evaluează pierderile de ţesuturi şi întocmeşte o fişă specială numită parodontograma, prin care se urmăreşte gravitatea afecţiunii şi evoluţia tratamentului.
Etapa 2: Îndepărtarea cauzelor
În etapa a doua se îndepărtează cauzele şi factorii favorizanţii ai bolii. Dinţii consideraţi nerecuperabili se extrag în această fază, iar cei salvaţi sunt curăţaţi de tartru riguros, iar suprafeţele rădăcinilor afectate sunt finisate şi dezinfectate. Pacientul este consiliat să renunţe la factorii consideraţi „favorizanţi” din stilul său de viaţă. După această etapă urmează un timp de vindecare de 6 săptămâni.
Etapa 3: Re-evaluare
În etapa a 3-a se evaluează defectele rămase în urma tratamentului nechirurgical. 70% din cazuri sunt tratate în aceasta fază. În cazurile mai severe, în această etapă se intervine chirurgical pentru a regenera ţesuturi pierdute, acolo unde este posibil, sau pentru a oprii evoluţia bolii, în zonele unde ea este încă activă.
Mentenanţa:
În funcţie de caz, fiecărui pacient îi este recomandat un număr de controale periodice pe an, în care este este igienizat de catre medic şi re-evaluat. Standardul este de 2 controale pe an. Există afecţiuni care necesită tratament şi reevaluare la un interval de 3-4 luni iar în cazuri grave chiar la 2 luni.
Imobilizare parodontală:
Atunci când dinţii devin mobili, ca urmare a deteriorării osului de suport, îşi schimbă uşor axul de implantare şi apar perturbări atât ale traseului de masticaţie cât şi ale presiunilor descărcate pe fiecare dinte în parte. În această situaţie una dintre cele mai simple metode de fixare este aplicarea unei şine din compozit, care uneşte şi solidarizează dinţii mobili. Totodată se reevaluează presiunile şi se corectează punctele de interferenţă.