Cum pot preveni afecţiunile ginigivale?
Bolile gingivale pot fi prevenite prin acţiuni simple, normale de igienizare corectă a tuturor suprafeţelor dentare, interdentare, a limbii şi obrajilor, prin folosirea aţei dentare în mod constant şi utilizarea apelor de gură antimicrobiene pentru clătire pentru a ajuta la controlul depunerilor de bacterii. De asemenea prin controalele periodice bianuale, există şansa depistării precoce a modificărilor marginii gingivale, care permit aplicarea rapidă a unui tratament corect. Dacă aveți simptome ale afecţiunilor gingivale(sângerări, modificarea culorii gingiei, dureri, tensiuni locale) este esențial să începeți tratamentul. Dacă sunteţi diagnosticat cu afecţiuni cardiovasculare, hepatice, hematologice sau cu diabet, prezenţa modificărilor din zona ginigivală sunt omniprezente, de aceea este recomandabil să vă realizaţi programările pentru igienizare la recomandările specialistului parodontolog(3-4-5 ori pe an, în funcţie de gradul de afectare). Boala parodontală netratată duce atât la pierderea dinţilor dar şi la dezvoltarea unor probleme grave de sănătate, cum ar fi bolile de inimă, accidentele vasculare cerebrale, diabetul zaharat, naşterea prematură, greutatea scăzută a copilului la naştere. Dacă credeți că ați putea avea o afectare gingivală, vă sugerez să vă contactaţi medicul dentist pentru a programa imediat o întâlnire.

Cine determină apariţia bolilor gingivale?
Afecţiunile gingivale sunt cauzate de bacterii. Aceste bacterii, elimină în permanenţă particule toxice(endotoxine) în vecinatatea gingiei, care declanşează iritarea gingiilor şi duc la o reacție inflamație. Gingiile încep să sângereze, apoi se umflă, se îndepărtează de dinte, astfel încât bacteriile pot pătrunde mai adânc sub linia gingiei, spre os dar şi în structura gingivală. Dacă acestă infecţie nu este tratată, la un procent mare dintre pacienţi afecţiunea continuă progresiv spre os, distrugând suportul de fixare al dinţilor. Bacteriile specifice afecţiunii parodontale pot exista în şanţul gingival atât în prezenţa cât şi în absenţa tartrului subgingival. Din păcate, în stadiile incipiente deoarece durerea nu este foarte mare, fiind un simptom şters, pacienţii nu se alarmează, iar în stadiile finale când tratamentul are mici şanse de succes, există şi o simptomatologie dureroasă. Dacă gingiile sângerează periodic, evident au nevoie de un tratament cât mai curând posibil.

Cât de des ar trebui să mă spăl pe dinți?
Periajul şi folosirea aţei dentare ajută la controlul plăcii bacteriene care cauzează atât cariile dentare cât şi afecţiunile gingivale. Placa bacteriană este un biofilm constituit din resturi alimentare, bacterii, salivă , acest complex se lipeşte foarte bine de dinţi. Bacteriile din placa bacteriană transformă particulele alimentare în acizi care cauzează apariţia cariilor dentare. De asemenea, în cazul în care placa nu este eliminată, se transformă în timp prin mineralizare , în tartru. În cazul în care placa şi tartrul nu sunt îndepărtate, apar leziunile la nivelul gingiilor şi apoi prin agravare la nivel osos, determinând , afecţiunile parodontale. Formarea şi dezvoltarea plăcii bacteriene poate fi împiedicată doar prin periaj regulat, prin folosirea firului interdentar, precum şi prin utilizarea altor accesorii de îngrijire dentară. Periajul deci, trebuie realizat de două ori pe zi, obligatoriu seara înainte de culcare. Tehnica de periaj trebuie să acopere toate suprafeţele dentare şi să fie eficientă, nu sunt recomandate mişcările orizontale, agresive, nu trebuie agresate marginile gingivale. Recomandarea de a realiza periajul limbii rămâne cu notă de obligativitate , mai ales înainte de culcare. Un periaj excelent se realizează cu ajutorul periuţelor electrice, pe care le recomand datorită eficienţei de igienizare. În cazul pacienţilor cu retracţii gingivale, medicul recomandă şi îl instruieşte totodată pe pacient pentru utilizarea corectă a periuţelor interdentare.

Este obligatorie utilizarea firului interdentar?
Utilizarea firului interdentar este o etapă obligatorie , care urmează după periaj, deoarece suprafeţele interdentare(destul de mari ca suprafaţă totală) rămân "neatinse" după terminarea periajului cu periuţa dentară(rotativă sau clasică). De aceea firul nu este un accesoriu de igienizare, ci pasul doi după efectuarea periajului. Acum sunt disponibile suporturile cu fir interdentar, de unică folosinţă, care sunt foarte uşor de utilizat, spre deosebire de firul interdentar rulat pe mosor, care necesită abilităţi de manevrare şi de introducere interdentară mai ales în zona ultimilor molari superiori. Deci firul interdentar poate îndepărta depozitele moi, nemineralizate, dar în cazul apariţiei tartrului, devine ineficient. Dacă după îndepărtarea din zona interdentară, firul rămâne scămoşat, se agaţă de anumite margini, starea zonei respective este bine să fie verificată de către un medic(există o plombă neadaptată, sau o carie "ascunsă").

Cât de des ar trebui să fie verificaţi dinţii mei de către un medic dentist?
Examenele dentare regulate și vizitele de curățare sunt esențiale în prevenirea problemelor dentare şi pentru menţinerea sănătăţii dinţilor şi gingiilor. La aceste vizite, dinţii sunt atât igienizaţi cât şi examinaţi pentru diagnosticarea cariilor sau leziunilor prezente. În plus, există multe alte lucruri care sunt verificate și monitorizate pentru a ajuta la detectarea, prevenirea, precum și la menținerea sănătății dinților. Acestea includ: o evaluare a istoricului medical: constatarea condițiilor medicale actuale, starea generală de sănătate, numărul de boli diagnosticate, medicamentele noi introduse, sănătatea dentară. Examinarea radiologică, este esențială pentru detectarea de carii, tumori, chisturi, şi pierderea de masă osoasă. Razele X ajută, de asemenea, determină poziţiile şi anomaliile de implantare ale dinţilor și rădăcinilor. Se realizează examinarea externă şi internă pentru depistarea cancerului oral. Dacă aparent nu există nici o problemă, dinţii ar trebui verificaţi la 6 luni, acest interval rămâne unul destul de sigur, pentru că în acest interval o carie incipient, superficială(în condiţii bune de igienă) nu are riscul de a evolua periculos. Totuşi este posibil ca sub startul de tartru să existe carii subgingivale. Prin îndepărtarea tartrului şi prin vizualizarea suprafeţelor dentare în condiţiile de iluminare bună, accesibilitate, medicul poate identifica primele semne ale instalării cariilor în structura dentară sau poate indica realizarea unei radiografii atunci când există o suspiciune de carie sau carie secundară. Acasă pacientul nu are nici condiţiile vizuale şi nici priceperea de a pune diagnosticul de carie, de aceea intervalul de 6 luni rămâne recomandarea standard, dar evident ori de câte ori apare o situaţie anormală. Este de dorit ca intervenţia stomatologică să se realizeze atunci când afecţiunea este incipientă, astfel încât să se evite la maxim complicaţiile, care sunt nu numai dureroase dar şi mult mai dificil de tratat. Dacă exista alte afecţiuni, cum este cea parodontală, intervalul dintre programări este stabilit de către medic(2-3-4-6 luni).

Când trebuie să apară molarul de minte?
Molarul de minte va erupe doar dacă există mugurele dintelui în maxilar şi dacă există un spaţiu suficient pentru a erupe. Adeseori orientarea lor în os este viciată, iar erupţia se desfăşoară în etape, însoţită de inflamaţii(pericoronarite), generatoare de discomfort şi limitări funcţionale. Daca dintele este poziţionat transversal în maxilar, este necesară extracţia prin intervenţie chirurgicală. Ca perioadă, erupe după vârsta de 16-18 ani, în spatele molarilor de 12 ani, dar poate erupe şi la 30 de ani.

Este grav dacă îmi scrâşnesc dinţii?
Scrâşnirea dinților(bruxismul), este adesea este privită ca fiind un obicei inofensiv, dar enervant. Este o contracţie repetitivă şi puternică a muşchilor masticatori şi apare ca o incapacitate de a face faţă stress-ului sau anxietăţii. Tocirea exagerată, progresivă duce însă la aspectul inestetic al dinţilor(dinţi scurţi), perturbări ale relaţiilor dintre maxilare, la riscul de deschidere a camerei pulpare şi la o creştere a forţei de stângere a muşchilor masticatori (hiperspasm). Marginile subţiri ale coroanelor dentare apărute după tocire pot determina leziuni iritative ale buzelor sau limbii dar sunt şi punctul de pornire ale fisurilor şi viitoarelor fracturi din structura dentară. De aceea, simptomele cele mai frecvente sunt sensibilitatea dentară, durerile cronice de maxilar, pocnetele la deschiderea maxilarului sau durerile de cap(au legătură directă cu acţiunile de scrâşnire din timpul zilei sau al nopţii).Terapia este axată în special pe decondiţionarea contracţiei musculaturii masticatorii şi se realizează fie cu ajutorul gutierelor care se aplică pe dinţi în timpul somnului fie cu ajutorul unor dispozitive care reglează tonusul musculaturii cu ajurorul impulsurilor electrice sau al ultrasunetelor.