Deși progresele realizate în tratamentul stomatologic sunt extraordinar de mari, extracţia dentară este încă o manoperă extrem de uzitată în cabinetul stomatologic. Cel mai adesea recomandarea de extracţie este generată de deteriorarea structurilor dentare, consecinţa nepăsării sau a amânării repetitive. Frica de extracţie este foarte mare pentru unii dintre pacienţi. Posibilitatea de a utiliza diferite tipuri de anestezie, permite în condiţii biologice normale ca această intervenţie să fie realizată fără nici o durere, într-un interval de timp scurt.

Cel mai adesea indicaţia de extracţie se face pentru situaţiile în care distrugerea ţesutului dentar este mare(carii vechi, mari), există o infecţie netratabilă pe vârful sau în zona laterală a rădăcinei, există o fractură în zona rădăcinei, nu se poate efectua tratamentul endodontic(anomalii ale rădăcinei) sau nu mai exista suport osos(afectarea din parodontopatie). Uneori, în scop ortodontic se poate recomanda extracţia unui dinte sănătos, dar care perturbă prin poziţie şi gabarit echilibrul arcadei dentare. Molarul de minte poate avea recomandarea de extracţie(fără a avea probleme patologice concrete) în situaţia unei poziţionări deficitare în maxilar, a existenţei unui ax de erupţie blocat în dintele vecin sau atunci când determină presiuni mari în maxilar(mai ales în înghesuirile dentare). O situaţie specială se întâlneşte atunci când pacientul are un număr mai mare de dinţi(supranumerari) iar aceştia pot fi(erupţi) ieşiti pe arcadă sau pot fi blocaţi în interiorul maxilarului; în majoritatea cazurilor se recomandă extracţia acestora.

Extracţiile pot fi simple(dintele este accesibil) sau pot chirurgicale, fiind necesare manopere de detaşare a structurilor osoase pentru a se obţine accesul la nivelul rădăcinilor. În acest caz este nevoie de sutura(coaserea) post extractracţională.

În cazul în care există o pungă de puroi care nu se elimină odata cu rădăcina, atunci se procedează la chiuretarea alveolei din care s-a extras dintele. În situaţiile obişnuite extracţia se încheie cu aplicarea unei comprese în zona intervenţiei, cu scopul de a favoriza formarea cheagului de sânge si de a-l menţine în alveolă. Prezenţa cheagului(care se comporta ca un dop) permite vindecarea în siguranţă a osului. Este important de ştiut că videcarea completă a osului se realizează greu, iar după un an, nivelul la care se situează marginea osului este cam cu 30% mai scăzut decât în situaţia dinainte de extracţie. De aceea cele mai recente recomandări sugerează aplicarea granulelor de os sintetic în alveola din care s-a extras dintele, aceasta atitudine profilactică permiţând o vindecare mult mai bună si o retragere mai mică a nivelului osului după vindecare.

Recomandări postextractionale
Compresa se mentine 30-40 minute.
Nu clătiţi gura energic, periajul se reia de a doua zi, cu mişcări blânde.
Nu consumaţi alimente fierbinţi sau reci, nu consumaţi alcool, preferabil să nu consumaţi produse lactate.
Dacă reapare sângerarea, reaplicaţi o compresă în strângere între dinţi pentru 30 minute; continuarea sângerării după acest interval, necesită solicitarea consultului de specialitate.
O extracţie simplă nu este urmată de durere; dacă totuşi apare puteţi lua un analgezic obişnuit.
Dacă medicul v-a prescris un antibiotic, respectati dozajul şi intervalul prescris, chiar dacă semnele de afectare locală se reduc
după 1-2 zile.
Dacă există fire de sutură, acestea trebuiesc îndepărtate dupa 7 zile; doar în unele situaţii se aplică fire rezorbabile care nu mai necesită îndepărtarea lor.
Dacă apare tendinţa de umflare a zonei, aplicaţi comprese reci din 20/20 min- dacă persistă, solicitaţi consult de specialitate.
Nu participaţi la activităţi sportive timp de 48 de ore(risc de dislocare a cheagului).

Dacă sunteţi fumător, obligatoriu renuntaţi la fumat în primele 12 ore - ţesuturile gingivale au nevoie de a se reface în condiţii optime, vindecarea trebuie să se realizeze în absența fumului.