O proteză este o structură mobilizabilă, care înlocuieşte un număr variabil de dinţi sau toţi dinţii unei arcade dentare şi o parte din ţesuturile gingivale. Reprezintă modalitatea de refacere a arcadelor dentare atunci când nu există posibilitatea de fixare în zona posterioară a arcadelor sau când dinţii rămaşi nu sunt suficienţi pentru proiectarea unei lucrări cimentate. O proteză îmbunătăţeşte masticaţia, vorbirea şi oferă suport pentru musculatura facială permite îmbunătăţirea fizionomiei şi a zâmbetului(deci, a stării psihice).

Tipuri de proteze
Protezele totale înlocuiesc toți dinții lipsă. Uneori pacienții pot avea ambele maxilare fără nici un dinte(edentat total bimaxilar). Baza protezei, acoperă osul maxilar, este confecționată din rășina acrilică, uneori poate avea o inserție metalică. Dinții din proteză au un aspect foarte estetic(tehnologie specială de fabricație) și este preferabil să fie din plastic(au greutate mai mică).

Protezele parțiale sunt tot mobile dar înlocuiesc dinții absenți/extrași ocolindu-i pe cei rămași. Poate fi o soluție atunci când lipsesc cățiva dinți, prinderea se realizează cu ajutorul unor croșete metalice sau prin intermediul unor dispozitive speciale, de precizie.

O supraprotezare se realizează atunci când există 2-3 dinți/rădăcini restante care sunt incluși(acoperiți) de baza protezei.

Procesul de realizare al protezelor
Confecţionarea protezelor dentare necesită mai multe amprente care sunt trimise în laborator, se urmăreşte reasezarea celor două arcade într-o relaţie de funcţionalitate. După confecţionare, urmează câteva şedinţe în care se realizează retuşurile şi adaptările necesare. Cu cât suportul osos este mai bine conturat, cu atât stabilitatea protezei va fi mai bună. Sunt situaţii însă în care oasele maxilare au suferit atrofii importante iar stabilitatea protezelor este clar din start că nu va fi cea dorită. Aceste aspecte trebuiesc clarificate de la prima vizită. Uneori poate fi luată în discuţie alternativa unor implante, dar situaţia biologica şi financiară a fiecărui pacient este diferită.

Aplicarea protezelor pe maxilar trebuie să se realizeze simplu, de obicei într-un singur ax. În cazul protezelor parţiale acestea conţin elemente de fixare care se potrivesc strict într-o poziţie. Primele două săptămâni(de acomodare) trec greu și progresele apar și ele greu. Adaptarea gingiei la prezența protezei(corp străin) trece prin apariția unor leziuni(răni) - în acest răstimp proteza nu se folosește și apoi se vindecă prin apariția unor zone cheratinizate("bătătorirea gingiei"). Este necesar să se facă minim două, trei ședințe de retușuri ale protezei.

Masticaţia cu ajutorul protezelor este un pocedeu care se învaţă. Tiparul de masticaţie se modifică astfel încât să se obţină mărunţirea particulelor alimentare. În orice caz bucăţile introduse în gură sunt mici, iar masticaţia se realizeaza lent, în ambele părţi, astfel încât să se echilibreze proteza. Nu se recomandă alimentele lipicioase şi nici guma de mestecat. Sunt frevente şi problemele de pronunţie care dispar prin exerciţii de dicţie. Pentru pacienţii vârstnici purtători de proteze totale în timpul somnului, este recomandabil să păstreze protezele în apă.

Odată cu trecerea timpului, protezele îsi pierd adaptarea din motive biologice de involuţie a structurilor gingivo-osoase dar si de uzură ale componentelor protezelor.

Curățirea, întreținerea
Curățirea/periajul protezelor se realizează zilnic, mai ales că în spațiul dintre gingie și proteză se pot acumula resturi alimentare, care obligă la igienizare. Periajul îndepărtează depozitele de alimente și de placă bacteriană de pe suprafețele protezei și se realizează cu ajutorul unei periuțe dentare cu peri moi(cele cu peri duri pot deteriora protezele). Pentru îndepărtarea depozitelor de tartru există produse speciale pentru proteze, efervescente care îndepărtează eficient depunerile. Totodată trebuie curățită toată cavitatea bucală cu o periuță moale și mai ales suprafața limbii(astfel este stimulată circulația sanguină la nivelul cavității bucale).

Pentru pacienții care au proteze parțiale, o atenție deosebită trebuie acordată dinților aflați lângă proteză, deoarece spațiile înguste duc la blocări ale resturilor alimentare și în timp la inflamații gingivale.

Ajustările, corecțiile protezelor
De-a lungul timpului, protezele necesită unele corecții. Oasele maxilare suferă un proces de involuție, își micșorează volumul, ceea ce va duce la percepția "lărgirii" protezei, și la modificarea stabilității atăt în masticație cât și în timpul vorbirii; totuși, situații cum ar fi râsul, strănutul, care dezvolta miscări ample ale obrajilor, pot duce la desprinderea/alunecarea protezei. Remediul este reaplicarea protezei pe maxilar discret, prin "înghițire în gol". Uneori aceste deficiențe pacienții le rezolva acasă, cu ajutorul adezivilor de proteză(este o soluție temporară), dacă instabilitatea protezelor este crescută, atunci se poate ajunge rapid la apariția leziunilor pe gingie(extrem de supărătoare). Cel mai indicat este însă corectarea prin "căptușire", un procedeu care se realizează rapid, în laboratorul de tehnică dentară. De asemenea dacă se fracturează sau se tocește vreun dinte din proteză ori se sparge proteza, pot fi făcute reparațiile în laboratorul de tehnică dentară.