Nici o intervenţie chirurgicală parodontală nu poate fi realizată decât după efectuarea igienizării complete şi după precizarea diagnosticului parodontal. Reducerea adâncimii pungilor gingivale Este o interventie uzuală în zona parodontală infectată, ea permite un acces vizual direct în zona osoasă afectată. În timpul procedurii, gingia este îndepartata de pe dinte, astfel se descoperă toate depozitele(tartru) rămase în profunzime şi ţesuturile infectate. După intervenţie marginea osoasă trebuie netezită iar apoi este readusă şi suturata gingia, pe un nivel mai înalt decât cel iniţial. Este aplicat un ciment de protecţie, după 7 zile se îndepărtează firele şi se apreciază videcarea. Uneori se continuă cu tehnica de regenerare tisulară ghidată sau cu adiţia osoasă.
Alungirea coronară Alungirea coronară(expunerea coronară) poate fi necesară atunci când trebuie aplicată o coroană pe un dinte prea scurt, când există o linie de fractură a dintelui care se prelungeşte sub marginea gingivală(şi este nevoie de spaţiu pentru a plasa refacerea coronară) sau când este nevoie de o refacere estetică, simetrică a marginii gingivale a incisivilor. Se poate realiza cu un şablon, care mimează noua poziţionare a marginii gingivale sau prin desenare directă pe gingie. Se poate realiza clasic(cu bisturiul) sau cu laser. Regenerarea tisulară ghidată Eliminarea pungilor parodontale şi îndepărtarea ţesuturilor gingivale infectate au ca efect vindecarea urmată de dezgolirea rădăcinilor dentare. Pentru reconturarea nivelului inegal al osului, există prodeduri noi, spectaculoase care regenereaza suportul osos pierdut. Cele mai multe tehnici utilizează un material adiţie și o membrană de protecţie, care sunt inserate peste pierderea de masa osoasă parodontală. Utilizarea grefelor osoase este folosită de peste 75 de ani, dar materialele din ziua de azi sunt mult superioare în stimularea formării de os nou. Materialul implantat este resorbit de organism și după 6-12 luni dispare complet, fiind înlocuit de țesut osos nou. Materialele utilizate pot fi preluate din corpul propriu al pacientului sau pot fi folosite substitute artificiale, sintetice, sau naturale. Această tehnică oferă o șansă mare pacienţilor pentru restabilirea aspectului estetic și în cazul necesităţii inserării de implante oferă suport adecvat şi funcționalitate. În funcție de gradul de regenerare osoasă de care este nevoie, există şi posibilitatea de a utiliza proteine specifice de creștere(produsul-emdogain). Disponibil din anul 1999, procedura constă în plasarea celulelor embrionare în defect, acestea având efect de stimulare deci de producerea a osului nou şi a celulelor care permit reformarea complexă normală parodontală. Rezultatele care se obţin cu aceste tehnici sunt excelente, oferind posibilitatea organismului de a regenera osul. Azi, datorită preocupării menţinerii unui suport osos suficient ca volum, care să nu ducă la deformări ale osului se recomandă ca după realizarea oricărei extracţii dentare să fie utilizate pentru vindecare materialele de adiţie osoasă. Această preocupare este similară unui cec în alb, pentru viitoarele restaurări sau implante ale de care pacientul va avea nevoie la un moment dat.
Frenectomia Frenul este o conexiune de fibre musculare subţiri care unesc buza de maxilar. Adeseori fixarea se face în regiunea dintre incisivi, determinând apariţia unui spaţiu între dinţi numit diastemă(strungareaţă). Ca urmare a mişcării permanente(vorbire, masticatie) se dezvoltă o anumită tracţiune, fiind urmată de retragerea marginii gingivale, şi descoperirea rădăcinii. Îndepărtarea acestui ţesut se numeşte frenectomie. Unii pacienţi au nevoie de frenectomie înainte de aplicarea aparatelor ortodontice deoarece afectează stabilitatea tratamentului. Pentru pacientul adult, frenectomia poate fi necesară, atunci când marginile protezei nu sunt stabile datorită unei poziţiii atipice în care sunt poziţionate.
Reconstrucţia gingivală Este frecvent utilizată în situaţiile numite recesii gingivale. Recesiunea poate fi limitată la unul sau mai mulţi dinţi. Poate rezolva cu succes problemele de estetică ale marginii gingivale, în zonele vizibile atât la dinții superiori cât și la cei inferiori(incisivi, canini, premolari). Grefa de ţesut conjunctiv Este folosită pentru a trata recesiile de pe unul sau mai mulţi dinţi. Procedura constă în preluarea unei porţiuni de ţesut conjunctiv din zona palatină(cerul gurii), care va fi amplasat pe suprafaţa radiculară dezgolită, peste care se suprapune ţesutul gingival local şi se va sutura. După vindecare se produce o creştere a celor două ţesuturi urmată de refacerea formei marginii gingivale.